Uite ca am auzit azi ceva care nu ar trebui sa fie o revelatie si totusi m-a surprins. Cica sunt prea impacienta. Sar la concluzii. Dau liber si fara sa pun piedici sau conditii. Eh asta nu e nou. Nciodata nu am avut rabdare si probabil ca am facut mai multe greseli decat ar fii trebuit in viata mea. Nu asa e pentru toti? Si totusi uite ca unii au reusit unde eu ma chinui inca. Sincer pe mine nu ma deranjeaza. Mai tare ma afecteaza privirile pline de mila ale prietenilor. "Ohhh saracuta, tot singura e de atat timp! Hai nu vrei sa te aranjez cu tipul asta de la birou? O sa vezi ca e super de treaba! Ar trebui sa incerci sa fii mai asa si o sa vezi ca o sa fie bine." De parca ceva nu e in regula cu mine. Poate ca au dreptate. Poate ca o sa ajung si eu tanti aia cu 10 pisici si 5 caini care nu iese niciodata din casa  ca prefera sa citeasca o carte in loc sa asculte aceleasi povesti rasuflate si uzate. Sincer optiunea asta chiar pare foarte atragatoare! De ce nu pot fii bine asa cum sunt? De ce trebuie sa fie vreo problema cu mine daca nu am gasit inca pe cineva care sa fie pe aceeasi lungime de unda ca si mine? La naiba, iar mi-am pierdut idea. Poate ca aia si e problema.