Un organ mic si prost

Si totusi mi-e frica. Am toata viata inaintea mea, dar ma gandesc la toti cei pe care i-am pierdut. Oameni la care tin mult. Oameni la care tin cu disperare. Oameni la care ma gandesc dupa ani fara vesti si fara contact. Si mi se strange inima la gandul ca poate pentru ei eu nu mai exist. Mi-e frica si mi-e dor. Dar taci inima mica. Organ nesuferit si prost. Visele sunt mai presus de sentimente. Ce rost sa traiesc in trecut? Ei nu au nevoie de mine. Si nici eu nu am nevoie de ei. Dar atunci de ce mi se strange inima cand ma gandesc la ei? Taci organ mic si prost.