Nu am chef azi

Nu vad care e scopul sa faci o facultate. Din punctul de vedere al integrarii in societate, e drept ca e logic sa ai un bac (cel putin!) ca sa-ti gasesti un serviciu calumea si sa ai impresia ca ai ceva in creier. Dar din punctul de vedere al dezvoltarii personale, facultatea e o pura pierdere de timp. Te specializezi intr-un domeniu si asta te impiedica sa te orientezi spre alte aspecte ale vietii. Asa ajungi cu ingineri care vad doar fizica care tine o cladire in picioare, medici care vad doar organele care mentin o persoana in viata, analisti financiari care vad doar investiti si oportunitati sa-ti cresti averea. De fiecare data cand incepi un nou domeniu, esti inconjurat de un vocabular complet diferit si dupa 5 cursuri de biologie sau de finante, ajungi o clona brainwashata a profesorilor tai preferati. Dar unde ramane deschiderea spre lume? Sau reflectiile asupra evenimentelor care te inconjoara? In primul rand, daca ai vreme sa te tii la curent cu ce se intampla in jurul tau (deja atunci esti un as), nu mai ai energia sau cheful necesar sa le intorci de pe o dunga pe alta si sa te gandesti la consecinte si impacturi viitoare. Ai examene, ai practica, cine naiba mai are timp sa citeasca 800 de pagini despre definitia timpului si a spatiului, sau despre ce este constiinta. Si acum simt ca ideile mi se incurca in cap si totul devine un vag amestec care nu mai are nici un sens. Intr-un sens, este excitant sa cresti, sa devi un adult si sa embrace noile experiente care vin cu cel de-al 3-lea deceniu din viata ta. Dar in acelasi timp, simt ca pierd prea mult din mine. N-am mai desenat de vreun an. Am citit poate vreo doua carti care nu erau legate de scoala in ultimul an. Pentru ca pur si simplu nu mai ai timp. Si imi dau seama ca o sa am tot mai putin timp (inca un motiv ca sa nu faci copii hahaha). Si nici nu are rost sa ma intreb daca merita sau nu pentru ca la urma urmei nu e ca si cum as putea sa ma intorc in timp. Imbatranesc and there's nothing I can do to stop it. Degeaba vreau eu sa raman la 16 ani, timpul trece si nu pot sa-l opresc (si faptul ca in general oamenii ma cred cu vreo 5 ani mai in varsta decat sunt in realitate nu ajuta).