Me, myself and I in retrospectiva 2012

E tarziu. Dimineata tarziu. A trecut anul nou. Retrospectiva mea s-a rezumat la 3 secunde de connexiuni neuronale. Nimic liric sau literar. Nu mi-am scris rezolutiile. Nu mi-am terminat proiectele. In momentul de fata, totul suna pompos. Pretentios. Inutil. Ultimul an a fost ametitor. Mi-a deschis ochii la multe. Poate nu chiar la ce trebuia. Realizez ca am petrecut 12 luni fugind si ascunzanduma. Au fost momente glamorous. Dar toate superficiale. Au fost momente perfecte. Dar probabil cele mai inocente si pentru care nu trebuie sa mergi la celalalt capat al lumii ca sa le traiesti. Au fost decepti. Dar la care ar fi trebuit sa ma astept. Deci care este rezumatul? Experienta. Anul asta mi-a lasat multe poze si  multe urme pe suflet. Unele bune, altele rele. Am impresia ca am imbatranit foarte mult. Si e trist. Copilaria nu trebuie lasata niciodat in urma. Dar uneori nu ai de ales. Ca sa inchizi un capitol trebuie sa renunti la o parte din tine. Si sa constuiesti pe ce a ramas. Anul asta am sters mult. Dar deocamdata pagina ramane goala. In 2013 vreau sa urmez sfatul pe care il dau in mod constant la toate prietenele mele si pe care eu nu prea il urmez niciodata. Vreau sa ma uit in oglinda cu luciditate si fara frica. Vreau sa nu mai fug. Vreau sa imi duc reflectiile pana la capat si sa nu mai traiesc din iluzii. Am mai spus-o de doua ori pana acum, dar acum trebuie sa o iau in serios. Vreau sa fiu mai puternica si mai disciplinata. Vreau sa am macar impresia ca pot schimba ceva in viata mea.