Go ask the dust for any answers

Viata e trista uneori cand te gandesti la tot ceea ce ai fi putut sa faci, la tot ceea ce ai pierdut. Degeaba esti destept, frumos sau carismatic, dar daca nu stii ce vrei, sunt toate calitati irosite de natura. E trist cand vezi oamenii vorbind despre viata lor cu pasiune in ochi si cand tu simti doar un vid imens pe care incerci sa-l eviti prin diverse activitati care te tin ocupat, dar care nu iti aduc nici o oarecare satisfactie. E trist cand singura motivatie pe care o ai e idea evadarii.

Asi vrea sa fiu o particula dintr-un val sau un cumulo-nimbus efemer care nu se intreaba de ce. Care exista pentru sigurul motiv ca este, fara ca verbul "a fi" sa aiba nevoie de explicatii. Care nu face decizii, bune sau gresite. Care nu traieste cu regrete sau cu teama. Realizez acum ca cei care spun ca nu au nici un regret sunt pur si simplu cei care nu au trait destul ca sa ajunga sa regrete ceva.

Doina unei seri de vara

De la beat,
Carciuma viu
Merg pe gard,
De drum ma tiu
Nici o vaca nu ma latra,
Nici un caine nu ma-mpunge
Pana acasa, numai dracu stie,
Eu, cum voi ajunge.