E ceva poetic despre o flacara care arde in ploaie. Care, in ciuda intemperiilor, greutatilor si obstacolelor, ramane eternela. E ceva admirabil despre aceasta perseverenta. Si aici, focul, vesnicul tiran si distrugator, devine victima timpului si a circumstantelor, iar martirul lui un simbol al sufletelor pure care s-au dat pentru continuitatea unui ideal. Insa aparentele sunt inselatoare. Pe de-aproape poezia pute a petrol.
No comments:
Post a Comment